Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. censor, fr. censeur)
1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetăţenilor şi al averilor acestora şi supraveghea moravurile.
2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicaţiile, corespondenţa.
3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăţi etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoadministra)
1. faptul de a se autoadministra; autoadministrație, (rar) autoadministrat.
2. administrare prin mijloace proprii.
3. administrare a averilor proprii de către sine însuși.