Dictionar

avertiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. avertir)

1. a atrage cuiva atenția, a înștiința în prealabil, a preveni.
 

avertizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. avertiza)

1. acțiunea de a avertiza; apel la atenție, la prudență.
2. o mică prefață pentru a atrage atenția cititorului; introducere.
3. notificare adresată contribuabilului, care îl informează cu privire la valoarea impozitelor sale; somație.
4. mustrare, observație.
 

avertizat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. avertiza)

1. avertizare.
 

avertizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. avertiza)

1. care a primit un avertisment; somat.
2. care are o vastă experiență în ceva; care, având o judecată sănătoasă, știe să acționeze.
 

alerta

Parte de vorbire:  I. vb. tr, II. vb. intr.  
Etimologie: (fr. alerter)

1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
 

aviza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aviser)

1. tr. a înștiința în prealabil, a avertiza.
2. intr. a-și da avizul; a aproba; a decide.
 

beep

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beep-beep)

1. semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații; țiuit.
 

iluminat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. ilumina)

1. faptul de a ilumina, iluminare.
2. ~ de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează automat pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate.
3. tehnica producerii și răspândirii luminii artificiale.
 

incendiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)

1. foc mare care se răspândește rapid și provoacă de obicei daune semnificative; pârjol.
2. (securitate) alarmă de ~ = alarmă, semnal de avertizare a unui incendiu într-o clădire, care duce la evacuarea acesteia din urmă.
 

presemnal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. presegnale)

1. orice semnal care în timp sau în spațiu precedă un altul, avertizând asupra acestuia.