Dictionar

Rezultate principale (Aviaţie,):

Aviaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aviation)

1. zbor cu ajutorul avioanelor.

2. disciplină care studiază tehnica şi zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul.

3. personalul şi mijloacele de zbor ale unei ţări, ale unei societăţi comerciale etc.

4. forţă aeriană înglobând personalul şi avioanele militare ale unei armate.

5. ~ sanitară = formaţie sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.


Rezultate secundare (Aviaţie,):

Hidroaviaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydraviation)

1. ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul hidroavioanelor.

2. aviaţie dotată cu hidroavioane.


Aerian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conţine aer.

2. produs în aer.

3. referitor la aviaţie.

4. linie = traseu aeronautic; alarmă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.

5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.

6. (fam.) distrat, visător.


Aeroelectronică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéroélectronique)

1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.


Aerofilatelie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophilatélie)

1. ramură a filateliei care se ocupă cu colecţionarea şi studierea mărcilor poştale destinate aviaţiei.


Aeronaval, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronaval)

1. I. referitor la aviaţie şi la marină; aeromaritim.

2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.

3. II. (antonim) aeroterestru.


Antiaerian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiaérien)

1. adj. destinat a combate atacurile aviaţiei.

2. s. f. artilerie antiaeriană (I).


Armadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. armada)

1. mare unitate navală sau de aviaţie; escadră.