aviație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aviation)

1. zbor cu ajutorul avioanelor.
2. disciplină care studiază tehnica și zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul.
3. personalul și mijloacele de zbor ale unei țări, ale unei societăți comerciale etc.
4. forță aeriană înglobând personalul și avioanele militare ale unei armate.
5. ~ sanitară = formație sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenței medicale de urgență.

hidroaviație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydraviation)

1. ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul hidroavioanelor.
2. aviație dotată cu hidroavioane.

aerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conține aer.
2. produs în aer.
3. referitor la aviație.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunță un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
6. (fam.) distrat, visător.

aeroelectronică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéroélectronique)

1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.

aerofilatelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophilatélie)

1. ramură a filateliei care se ocupă cu colecționarea și studierea mărcilor poștale destinate aviației.

aeronaval, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéronaval)

1. I. referitor la aviație și la marină; aeromaritim.
2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.
3. II. (antonim) aeroterestru.

antiaerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiaérien)

1. adj. destinat a combate atacurile aviației.
2. s. f. artilerie antiaeriană (I).

armadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. armada)

1. mare unitate navală sau de aviație; escadră.