angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

bifuzelat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bi- + fuzelat)

1. (despre avioane) care are două fuzelaje.

biloc

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (bi- + loc, după fr. biplace)

1. (despre avioane) cu două locuri; biplas.

bondisa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. bondir)

1. (despre avioane) a face bonduri.

capota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. capoter)

1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ.
2. (fig.) a suferi un eșec.

derapa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déraper)

1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcție deviată, în lipsa unei aderențe suficiente.
2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acționează asupra navei.
3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară.
5. (fig.; despre o situație) a se schimba defavorabil și neprevăzut.