Dictionar

aerodrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérodrome)

1. teren special amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor.
 

aviație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aviation)

1. zbor cu ajutorul avioanelor.
2. disciplină care studiază tehnica și zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul.
3. personalul și mijloacele de zbor ale unei țări, ale unei societăți comerciale etc.
4. forță aeriană înglobând personalul și avioanele militare ale unei armate.
5. ~ sanitară = formație sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenței medicale de urgență.
 

blindaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blindage)

1. cuirasă de oțel la protecția navelor, a tancurilor, avioanelor împotriva proiectilelor.
2. element de construcție servind ca mijloc de protecție a unor piese sau sisteme tehnice.
 

catamaran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. catamaran)

1. ambarcație cu vele compusă din două coci paralele legate printr-o punte comună.
2. dispunere în forma flotoarelor hidroavioanelor.
 

catapultă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catapulte, lat. catapulta)

1. mașină de război antică pentru aruncarea la distanță a pietrelor.
2. dispozitiv pentru lansarea avioanelor sau a planoarelor.
3. dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului în vederea parașutării în caz de pericol.
 

cocă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coque)

1. corp al unei nave.
2. învelișul exterior al unui avion.
3. construcție în formă de bărci a hidroavioanelor.