Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aerogeologie)
1. culegere de informaţii geologice cu avionul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béquille)
1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului.
2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcaţii.
3. proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bond)
1. săritură a avionului în cazul unei aterizări incorecte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déviateur)
1. adj. care produce o deviaţie.
2. s. m. f. membru al unui partid, care se abate de la linia politică a partidului său; deviaţionist.
3. s. n. dispozitiv care modifică direcţia de tracţiune a turboreactoarelor, permiţând frânarea avionului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. direction, lat. directio)
1. orientare în spaţiu a unui obiect, a unei mişcări faţă de un punct de referinţă: sens de desfăşurare a unei acţiuni.
2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată.
3. (organ de) conducere a unei instituţii, întreprinderi etc.
5. funcţie de director; biroul directorului.
6. subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate.
7. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul.
8. parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aileron)
1. fiecare dintre aripioarele mobile prinse de aripile avionului prin manevrarea mişcărilor acestuia în zbor.