aerogeologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aerogeologie)

1. culegere de informații geologice cu avionul.

bechie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béquille)

1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului.
2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcații.
3. proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate.

bond

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bond)

1. săritură a avionului în cazul unei aterizări incorecte.

deviator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déviateur)

1. adj. care produce o deviație.
2. s. m. f. membru al unui partid, care se abate de la linia politică a partidului său; deviaționist.
3. s. n. dispozitiv care modifică direcția de tracțiune a turboreactoarelor, permițând frânarea avionului.

direcție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. direction, lat. directio)

1. orientare în spațiu a unui obiect, a unei mișcări față de un punct de referință: sens de desfășurare a unei acțiuni.
2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată.
3. (organ de) conducere a unei instituții, întreprinderi etc.
4. ~ de scenă = regie.
5. funcție de director; biroul directorului.
6. subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate.
7. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul.
8. parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal.

eleron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aileron)

1. fiecare dintre aripioarele mobile prinse de aripile avionului prin manevrarea mișcărilor acestuia în zbor.