Dictionar

aviza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aviser)

1. tr. a înștiința în prealabil, a avertiza.
2. intr. a-și da avizul; a aproba; a decide.
 

avizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. avisé)

1. prevenit, informat; pregătit, competent.
2. (despre un act) pe care cineva și-a pus avizul.
 

consulta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consulter, lat. consultare)

1. tr. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist.
2. a cerceta pentru informare, documentare.
3. (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultație (2).
4. refl. a se (con)sfătui.
 

consultativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consultatif)

1. cu caracter de consultație.
2. organ ~ = organ chemat să-și dea avizul în anumite chestiuni.
3. vot ~ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare.