Rezultate secundare (Avizul;):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aviser)
1. tr. a înştiinţa în prealabil, a avertiza.
2. intr. a-şi da avizul; a aproba; a decide.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. avisé)
1. prevenit, informat; pregătit, competent.
2. (despre un act) pe care cineva şi-a pus avizul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consulter, lat. consultare)
1. tr. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist.
2. a cerceta pentru informare, documentare.
3. (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultaţie (2).
4. refl. a se (con)sfătui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consultatif)
1. cu caracter de consultaţie.
2. organ ~ = organ chemat să-şi dea avizul în anumite chestiuni.
3. vot ~ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare.