Dictionar

Rezultate secundare (Avocat.):

Avocat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. avocat, lat. advocatus)

1. persoană care are calitatea de a acorda asistenţă juridică.


Avocațial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (avocat + -ial)

1. referitor la avocatură; de avocat, specific avocatului; avocățesc, avocațional.


Avocățime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (avocat + -ime)

1. totalitate a avocaților; mulțime de avocați; breaslă a avocaților.

2. (var.) advocățime.


Avocatură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Advokatur)

1. profesiunea sau munca de avocat; practicare a profesiei de avocat.

2. (var.) advocatură.


Asista

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assister, lat. assistere)

1. intr. a fi prezent, a participa (la ceva).

2. tr. a sta pe lângă cineva pentru a-l putea ajuta; a acorda asistenţă.

3. (jur.; despre avocaţi) a se prezenta altături de o persoană în faţa unui organ de jurisdicţie pentru a-i apăra interesele.


Avocatură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Advokatur)

1. profesiunea sau munca de avocat; practicare a profesiei de avocat.

2. (var.) advocatură.


Avocațial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (avocat + -ial)

1. referitor la avocatură; de avocat, specific avocatului; avocățesc, avocațional.


Bară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).

2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.

3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.

4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.

5. şut în stâlpul porţii de fotbal.

6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.

7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.

8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.

9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.

10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.

11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.

12. mascaret.


Barou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barreau)

1. organizaţie profesională a avocaţilor dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială.


Client, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. client, lat. cliens)

1. plebeu roman care recunoştea patronajul unui patrician.

2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public.

3. cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor.

4. (loc. nom.) ~ final = client care obține un bun sau un serviciu în schimbul unor bani și al cărui scop nu este revânzarea.