Dictionar

avocatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Advokatur)

1. profesiunea sau munca de avocat; practicare a profesiei de avocat.
2. (var.) advocatură.
 

avocațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (avocat + -ial)

1. referitor la avocatură; de avocat, specific avocatului; avocățesc, avocațional.