Dictionar

Rezultate principale (Avort.):

Avort

Parte de vorbire: s.
Origine: (avorta)

1. expulzare din cavitatea uterină a unui făt înainte de termen.

2. (fig.) eşec.


Rezultate secundare (Avort.):

Avorta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avorter, lat. abortare)

1. a pierde fătul prin avort.

2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile şi nelegând fructe.

3. (fig.) a eşua.


Avortare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. avorta)

1. pierdere prematură întâmplătoare sau provocată a gravidității; nefinalizarea unei sarcini.

2. evacuarea produsului de concepție înainte ca acesta fie viabil; manevră care are ca rezultat această expulzare.

3. (despre un organ, plantă, fruct etc.) dezvoltare incompletă.

4. (fig.) distrugere a unor iluzii sau concepții pozitive.

5. (fig.) nerealizare a unui scop; eșecul unei afaceri, al unui proiect.

6. (sinon.) avortat.

7. (var.) abortare.


Avorton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avorton)

1. plantă, animal venit înainte de termen.

2. (peior.) om slab dezvoltat la trup sau la minte; stârpitură.

3. (fig.) lucru nereuşit.


Abortiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.

2. care provoacă avortul.

3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.

4. II. produs destinat a provoca avortul.


Avorta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avorter, lat. abortare)

1. a pierde fătul prin avort.

2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile şi nelegând fructe.

3. (fig.) a eşua.


Chiuretaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. curetage)

1. (med.) operație chirurgicală prin care anumite organe interne sunt curățate cu chiureta, în special la femei; chiuretare, raclaj.

2. (ginec.) una dintre metodele chirurgicale pentru avort (cealaltă fiind aspirația, cea mai utilizată în țările dezvoltate).


Emenagog, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. emménagogue)

1. (medicament sau substanță) care provoacă sau favorizează menstruația; care regularizează ciclul menstrual.

2. (substanță) care provoacă avortul; abortiv.


întrerupere

Parte de vorbire: s.
Origine: (v. întrerupe)

1. acţiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare.

2. fără ~ = neîntrerupt, continuu.

3. intervenţie care împiedică pe cineva să-şi urmeze cursul vorbirii.

4. (inform.) oprire temporară sau definitivă a unui program.

5. ~ de sarcină = avort.

6. (var.) (înv., reg.) întrerumpere.


Post-abortum

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. post-abortum)

1. desemnează perioada care urmează după avort.