Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axer)
2. tr., refl. (fig.) a (se) desfăşura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susţine pe baza unei anumite situaţii; a (se) orienta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)
1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.
2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.
3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.
4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.
5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. axantopsie)
1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea galbenă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (axa)
1. acțiunea de a (se) axa; orientare după o axă, o direcție; centrare.
2. (fig.) orientare într-un anumit sens; concentrare în jurul a ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désaxer)
1. tr., refl. a(-şi) schimba poziţia astfel încât axa să nu mai fie în poziţia ei obişnuită.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se dezechilibra (mintal), a se scrânti, a se sminti.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. faxer)
1. a transmite prin fax; a telecopia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypotaxe)
1. subordonare a unei propoziţii faţă de o altă propoziţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. malaxer, lat. malaxare)
1. a amesteca, a omogeniza (un material) cu malaxorul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)
1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acladium)
1. axă principală neramificată a unei inflorescenţe, cu antodiul terminal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adaxiale)
1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.
2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthérophore)
1. (bot.) axă cilindrică sau aplatizată (la efedre) care poartă anterele.