axa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. axer)

1. tr. a centra (o piesă).
2. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susține pe baza unei anumite situații; a (se) orienta.

axă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.
2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic.
3. ~ de rotație = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei și prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafețe față de care acestea prezintă anumite proprietăți de simetrie.
4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească.
5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia și aliații lor.

axă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT axis
2. FR axe
3. EN axis
4. DE Achse
5. RU ось
6. HU tengely

axantopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. axantopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea galbenă.

axare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (axa)

1. acțiunea de a (se) axa; orientare după o axă, o direcție; centrare.
2. (fig.) orientare într-un anumit sens; concentrare în jurul a ceva.
3. (antonim) dezaxare.

dezaxa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désaxer)

1. tr., refl. a(-și) schimba poziția astfel încât axa să nu mai fie în poziția ei obișnuită.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se dezechilibra (mintal), a se scrânti, a se sminti.

faxa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. faxer)

1. a transmite prin fax; a telecopia.

hipotaxă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypotaxe)

1. subordonare a unei propoziții față de o altă propoziție.

malaxa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. malaxer, lat. malaxare)

1. a amesteca, a omogeniza (un material) cu malaxorul.

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.

acladiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acladium)

1. axă principală neramificată a unei inflorescențe, cu antodiul terminal.

adaxial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adaxiale)

1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.
2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.

adosat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. așezat adaxial.
2. (bot.) orientat spre axă.
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcție) lipită de un edificiu.

anterofor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthérophore)

1. (bot.) axă cilindrică sau aplatizată (la efedre) care poartă anterele.