OK
X
abaxial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr., engl. abaxial)
1.
situat
în
afara
unui
ax
central.
2.
(anat.)
situat
în
afara
axei
unui
organ.
abscisă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1.
(mat.)
număr
real
care
indică
pe
o
axă
lungimea
şi
sensul
segmentului
cuprins
între
originea
axei
şi
un
punct
dat,
determinând
poziţia
acestuia.
2.
prima
coordonată
carteziană
(orizontală)
a
unui
punct.
anizoforie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anisophorie)
1.
tendinţă
de
deviaţie
în
sus
a
axei
vizuale
a
unui
ochi.
anteversie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. antéversion)
1.
(med.)
îndoire,
întoarcere
sau
deplasare
anterioară
a
unui
organ;
înclinarea
înainte
a
axului
vertical
al
unui
organ.
2.
~
femurală
=
afecțiune
în
care
colul
femural
se
înclină
înainte
față
de
restul
femurului.
3.
~
a
uterului
=
înclinarea
axei
verticale
a
uterului,
al
cărui
fund
este
înclinat
înainte
și
colul
uterin
ridicat
înapoi.
4.
(var.)
anteversiune.
5.
(antonime)
retroversie,
retroversiune.
apertură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aperture, lat. apertura)
1.
deschizătură,
orificiu.
2.
grad
de
deschidere
a
canalului
fonator
în
timpul
emiterii
unui
fonem.
3.
caracteristică
a
aparatelor
microscopice,
fotografice
etc.
dată
de
unghiul
sub
care
se
vede
diametrul
primei
lentile
din
punctul
de
intersecţie
al
axei
obiectivului
cu
planul
acestuia.
apsidă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apside)
1.
fiecare
dintre
extremităţile
axei
mari
ale
orbitei
eliptice
a
unui
corp
ceresc.