Dictionar

Abaxial

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT abaxialis

2. FR abaxial

3. EN abaxial

4. DE von der Achse abgewandt

5. RU абаксиальный

6. HU abaxiális, tengelytől elálló

Adaxial

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT adaxialis

2. FR adaxiale

3. EN adaxial

4. DE adaxial

5. RU aдaксиaльный

6. HU adaxiális, tengelyfelőli

Adosat; aşezat adaxial

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT adossatus

2. FR adossé

3. EN adossed

4. DE adossiert; angelehnt

5. RU aдоссaльный

6. HU adosszált, tengely felé igazodó elhelyezkedés

Axial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. axial)

1. referitor la o axă; în raport cu o axă.

Axialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Axialität)

1. însușirea de a fi axial.

2. (geometrie euclidiană) măsură a cât de multă simetrie axială are o formă.

3. (arhitectură) utilizarea axei arhitecturale în procesul de organizare a spațiului.

Biaxial

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT biaxialis; biaxifer

2. FR biaxifère

3. EN biaxial

4. DE zweiachsig

5. RU двуосевой

6. HU kéttengelyű

Adaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adaxiale)

1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.

2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.

Adosat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. aşezat adaxial.

2. (bot.) orientat spre axă.

3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.

Ambreiaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embrayage)

1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.

2. organ de maşină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permiţând şi decuplarea în funcţionare.

3. (antonime) debreiaj, debreiere.

Axialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Axialität)

1. însușirea de a fi axial.

2. (geometrie euclidiană) măsură a cât de multă simetrie axială are o formă.

3. (arhitectură) utilizarea axei arhitecturale în procesul de organizare a spațiului.

AXO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. axo-, cf. gr. axon „axă, osie”)

1. „axă, tulpină, axon; axial, axonic”.

Ciclocoriză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclochorise)

1. diviziune a organului axial vegetal într-un mănunchi de axe secundare.