OK
X
axiometru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. axiomètre)
1.
aparat
dintr-un
sector
de
cerc
gradat,
montat
la
timona
unei
nave,
care
indică
unghiul
de
cârmă.
axiomatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. axiomatique)
1.
adj.
întemeiat
pe
o
axiomă,
cu
caracter
de
axiomă.
2.
metodă
~ă
=
metodă
științifică
de
expunere
care,
pornind
de
la
axiome,
deduce
noi
propoziții
(teoreme).
3.
s.
f.
disciplină
care
studiază
înlănțuirea
coerentă
a
axiomelor,
în
scopul
asigurării
corectitudinii
fundamentelor
matematicii
și
a
utilizării
corecte
a
deducției
în
științe;
timologie.
axiomatiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. axiomatiser)
1.
a
reduce
cunoașterea
la
un
sistem
de
axiome.
coerență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cohérence, lat. cohaerentia)
1.
însușirea
de
a
fi
coerent;
legătură
strânsă,
logică
între
mai
multe
elemente,
idei,
lucruri.
2.
(mat.)
proprietate
a
unui
sistem
de
axiome
de
a
nu
admite
contradicții
între
nici
o
pereche
de
propoziții
care
pot
fi
deduse
din
el;
consistență
(2).
3.
(fiz.)
proprietate
a
undelor
de
a
fi
coerente
(2).
convenționalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conventionnalisme)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
convențional;
tendință
de
a
se
conforma
regulilor
general
acceptate,
fără
o
percepere
proprie,
a
faptelor;
prezență
masivă
în
opera
de
artă
a
unor
elemente
de
conținut
sau
de
expresie
devenite
clișee.
2.
concepție
filozofică
pozitivistă
potrivit
căreia
axiomele
geometrice,
legile
și
teoriile
științifice
ar
fi
simple
convenții
create
în
mod
arbitrar
de
oamenii
de
știință.
efectivism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. effectivisme)
1.
concepție
proprie
unui
grup
de
matematicieni
francezi,
precursori
ai
intuiționismului,
care
susțin
că,
pentru
a
fi
eficiente,
valabile,
obiectele
matematice
nu
trebuie
definite
doar
prin
axiome,
prin
caracteristicile
lor
abstracte,
ci
definiția
lor
trebuie
să
indice
etapele
prin
care
se
ajunge
la
ele.
euclidian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. euclidien)
1.
referitor
la
axiomele
și
postulatele
formulate
de
Euclid.