Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. azéotropie)
1. (chimie) proprietatea unui amestec de substanțe lichide de a nu păstra proprietățile individuale ale corpurilor care intră în componența sa; condiția de a fi azeotropic; azeotropism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azéotropisme)
1. proprietate a unui amestec de lichide de a fierbe la o temperatură constantă pentru o anumită presiune, degajând vapori cu aceeaşi compoziţie ca şi lichidul din care provin; azeotropie.