Dictionar

acridină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acridine)

1. substanță organică azotată din antracen, bază în industria coloranților antiseptici.
 

adenină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénine)

1. bază azotată purinică din acizii nucleici.
 

aleuronă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aleurone)

1. substanță proteică de rezervă din semințele unor plante.
2. substanță de rezervă grăunțoasă, azotată, din semințele mature.
 

colamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colamine)

1. bază azotată cu funcție de alcool și amină, în structura cefalinelor.
 

guanină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guanine)

1. bază azotată purinică din structura acizilor nucleici.
 

nitros

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nitreux)

1. care conține azot; azotat, azotos.
2. acid ~ = acid cu formula NO2H; acid azotos.
3. ferment ~ = ferment datorat transformării azotului amoniacal într-un compus azotat.
4. vapori ~și = amestec de anhidridă azotată (N2O2) și peroxid de azot (N2O4).