OK
X
așezământar, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f. (învechit)
Etimologie: (așezământ + -ar)
1.
funcționar
însărcinat
cu
repartizarea
impozitelor.
2.
repartiția
și
fixarea
impozitelor;
(înv.)
așezământ,
(înv.)
cisluire.
așezat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. așeza)
1.
(despre
un
punct
geografic)
situat.
2.
(despre
oameni)
liniștit,
cumpătat,
serios,
cuminte;
chibzuit.
3.
(d.
oameni)
serios
și
bun
gospodar;
(pop)
chivernisit.
4.
(despre
vorbe;
adesea
adverbial)
liniștit,
calm;
cu
conținut
serios,
sănătos.
maseză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. masseuse)
1.
femeie
care
practică
masajul.
acatafazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acataphasie)
1.
așezare
greșită
a
cuvintelor
în
vorbire.
2.
(med.)
tulburare
de
comunicare
verbală
constând
în
dezacordul
între
ideație
și
vorbire.
acatagrafie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acatagraphie)
1.
tulburare
a
comunicării
scrise
constând
în
așezarea
greșită
a
cuvintelor
în
scris.
acatizie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. akathisie)
1.
(med.)
sindrom
de
neliniște
motorie
caracterizat
prin
nevoia
pacientului
de
a
se
mișca
în
permanență.
2.
(med.)
nevroză
caracterizată
prin
imposibilitatea
de
a
sta
sau
de
a
rămâne
așezat.
aciclic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acyclique)
1.
care
nu
are
caracter
ciclic;
care
nu
are
ciclu;
care
apare
la
intervale
neregulate;
aperiodic.
2.
(despre
flori)
cu
elemente
dispuse
în
spirală;
spiralat.
3.
(botanică)
care
nu
este
așezat
în
formă
de
verticil;
neverticilat.
4.
(despre
substanțe
organice)
care
nu
conține
nici
un
ciclu
de
atomi
în
molecula
sa.
5.
(antonim)
ciclic.
acumbent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. acumbent, lat. accumbens)
1.
(bot.)
situat
de-a
lungul
sau
alături
de
un
alt
organ;
așezat
perpendicular
pe
planul
de
simetrie
al
cotiledoanelor.
adiacent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. adiacens, it. adiacente)
1.
alăturat,
așezat
alături,
învecinat,
continuu.
2.
(mat.)
unghiuri
~e
=
unghiuri
care
au
același
vârf
și
o
latură
comună.