Dictionar

antropofil, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f. pl.  
Etimologie: (fr. anthropophile)

1. I. (despre plante, animale) care crește, trăiește pe lângă așezările omenești; sinantrop.
2. II. plante polenizate artificial.
 

antropogeografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropogéographie)

1. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale așezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizației etc.; geografie umană.
 

balnear, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balnéaire, lat. balnearius)

1. care ține de băile curative, care se referă la băile curative.
2. privitor la băile de mare.
3. (despre așezări) situat pe malul mării sau lângă izvoare termale.
4. stațiune ~ă = localitate unde se face o cură pentru vindecarea anumitor boli.
 

deruraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + ruraliza)

1. a moderniza profilul economic al așezărilor rurale.
 

digitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digitation)

1. tehnica așezării degetelor pe clapele ori pe coardele unui instrument muzical sau pe clapele mașinii de scris.
 

echistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ekistics, fr. équistique)

1. disciplină care se ocupă cu studiul așezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcție de cerințele societății contemporane și viitoare.