Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquat, lat. adaequatus)
1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrarier)
1. a şoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicţie cu convingerile, aşteptările, dorinţa sau intenţia sa).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. correspondre)
1. a fi conform (cu ceva), a răspunde la aşteptări.
2. a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în acelaşi plan cu ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. démentir)
1. a declara că un fapt, o afirmaţie etc. nu corespund adevărului.
2. a declara false (un zvon, o ştire etc.); a infirma.
4. a nu răspunde aşteptărilor, speranţelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. illusive)
1. care se referă la o iluzie (adesea folosit în sensul unei așteptări nereale sau al unui scop sau rezultat de neatins); iluzoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impopulaire)
1. care nu se bucură de popularitate, de aprobarea poporului; nepopular.
2. care contravine dorinței oamenilor, așteptărilor lor; nepopular.