Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circumpolaire)
1. în jurul, în vecinătatea polilor.
2. (despre aştri) apropiat de Steaua Polară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. culminer, lat. culminare)
1. (despre aştri) a atinge punctul de culminaţie.
2. (fig.) a atinge cel mai înalt stadiu; a ajunge la apogeu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décliner, lat. declinare)
1. tr. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale.
2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-şi asuma o sarcină, o funcţie etc.
3. a-şi ~ competenţa = a nu-şi recunoaşte competenţa (autoritatea, capacitatea de a se pronunţa într-o problemă); a-şi ~ orice răspundere = a nu-şi asuma răspunderea.
4. a nu recunoaşte, a nu admite ceva.
5. a-şi ~ numele, calitatea = a-şi spune numele, calitatea; a se prezenta.
6. intr. (despre aştri) a coborî către asfinţit, a apune.
7. (fig.) a decădea, a fi în declin; a-şi pierde vigoarea, importanţa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dirham)
1. unitatea monetară a Marocului şi a Emiratelor Arabe Unite.
2. monedă divizionară în Libia, a mia parte dintr-un dinar (= 100 piaştri).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. graviter)
1. a tinde către un punct în virtutea legii gravitației.
2. (despre aștri) a se mișca în jurul astrului din care s-a desprins, fiind atras de acesta.
3. (fig.) a evolua în vecinătatea unui punct, a tinde într-o anumită direcție, a fi în jurul și sub influența cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. héliaque)
1. referitor la răsăritul şi apusul unui astru; (despre aştri) care răsare sau apune o dată cu Soarele.