Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. armillaire)
1. (astron.) sferă ~ă = ansamblu de cercuri concentrice reprezentând cerul şi mişcarea aştrilor şi având în centru un glob ce figurează Pământul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrophotographie)
1. parte a astrofizicii care foloseşte fotografia ca mijloc de investigaţie a aştrilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrogéologie)
1. disciplină, cunoscută alternativ ca geologie planetară sau exogeologie, care se ocupă de geologia corpurilor cerești, cum ar fi planetele și lunile lor, asteroizii, cometele și meteoriții; geologie a aștrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrographe)
1. instrument pentru observarea aştrilor şi determinarea coordonatelor lor.
2. aparat cu care se fotografiază spectrele aştrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrographie)
1. ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea aştrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrolabe)
1. vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor.
2. instrument pentru măsurarea înălţimii aştrilor deasupra orizontului.