Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. essentialisme)
1. orientare metafizică, dogmatică care postulează existența unor calități absolute ale realului.
2. orientare în pedagogia americană care vede educația ca transmitere a moștenirii culturale, ce conține valorile spirituale fundamentale ale umanității.
3. doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecăreia dintre ele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. neuroplégie)
1. (med.) stare patologică manifestată prin scăderea sau dispariția tonusului sistemului nervos; paralizia sistemului nervos vegetativ, simpatic și parasimpatic, obținută prin acțiunea unor așa-numite medicamente neuroleptice.