afocal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afocal)

1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel așezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.

apozițional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appositionnel)

1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.

balizaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balisage)

1. balizare.
2. ansamblu de balize așezate într-un anumit loc.

banda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bander)

1. tr. a înconjura, a inciza în benzi.
2. refl. (despre nave) a se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit.

bicicletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bicyclette)

1. vehicul cu două roți așezate una în spatele celeilalte, pusă în mișcare, prin intermediul unui lanț, de două pedale acționate cu picioarele.
2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.
3. ~ cu motor = ciclomotor.
4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.
5. (fig.; depr.) ochelari.

caliciform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caliciforme)

1. în formă de caliciu; circumvalat.
2. (anat.) papile ~e = papile așezate la baza limbii în două rânduri oblice.