Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. braquage)
1. acțiunea de a orienta o parte mecanică mobilă a unui vehicul pentru a-l face să se deplaseze; bracare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guidage)
1. dispozitiv mecanic care obligă o piesă mobilă să se deplaseze după o anumită direcţie.
2. conducerea şi darea explicaţiilor necesare de către o persoană competentă într-un muzeu, într-o expoziţie etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. hovercraft)
1. vehicul care se mișcă pe o pernă de aer, generată de un motor special care aruncă jeturi de aer orientate, și care este capabil să se deplaseze pe diverse suprafețe și să atingă viteze de peste 150 km/h; aeroglisor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. natation, lat. natatio)
1. acțiunea de a înota, metodele care permit ființelor umane să se deplaseze în apă fără nicio forță de propulsie în afară de propria energie corporală.
2. sport în care sportivii se întrec în mai multe probe care implică deplasarea în apă prin înot.
3. (var.) natațiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. ossitonico)
1. (despre limbi) care tinde să plaseze accentul la sfârşitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte ce alcătuiesc o sintagmă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pat)
1. (şah) situaţie în care un jucător, nemaiputând să deplaseze regele fără a intra în şah, este obligat să înceteze, partida declarându-se remiză.