aglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aglutina)

1. acțiunea de a se aglutina.
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule.
4. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.

aglutinoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. agglutinoscope)

1. aparat pentru observarea aglutinării bacteriilor sau a unor componenți celulari, sub influența aglutininei din serul sangvin.

ampicilină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. ampicillin)

1. (farm.) antibiotic cu spectru larg din clasa beta-lactaminelor, care acționează asupra bacteriilor gram-pozitive și asupra anumitor bacterii gram-negative; penicilină semisintetică.

antibacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antibactérien)

1. care previne dezvoltarea bacteriilor; care combate bacteriile; antimicrobian.

antibiotic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antibiotique)

1. I. care împiedică dezvoltarea diverșilor microbi sau îi distruge; (biol.) care inhibă activitatea unor specii.
2. II. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi.
3. substanță produsă de organisme vegetale sau animale, sau reprodusă prin sinteză, și care, la doze foarte mici, are proprietatea de a inhiba creșterea sau chiar distrugerea bacteriilor și microorganismelor.
4. ~e beta-lactamice (sau beta-lactamine) = clasă de antibiotice care conțin un nucleu de beta-lactamă în molecula lor; în această categorie sunt incluse penicilinele, cefalosporinele, monobactamele și carbapenemele.

antimicrobian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (anti- + microbian, cf. fr. antimicrobien)

1. (medicament, substanță) care acționează împotriva microbilor, bacteriilor; (produs) antibacterian.