Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bayadère, port. bailadeira)
1. dansatoare indiană care execută dansuri rituale sau laice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. baian)
1. s. m. cântăreţ de balade rus sau ucrainean.
2. s. n. armonică de mână, cu butoni în loc de clape.
Parte de vorbire: s.m. invar.
Origine: (engl. baby)
1. persoană foarte tânără, în special de la concepție sau naștere până la câțiva ani sau până când mersul este pe deplin stăpânit; bebe.
2. băiat sau fată care nu a ajuns încă la adolescență; copil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. balbutiement)
1. tulburare de articulare a cuvintelor caracterizată prin repetarea sunetelor sau silabelor şi folosirea unor pauze care întrerup vorbirea; bâlbâială; balbism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galet)
1. fragment mic de rocă, piatră, cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților.
2. rolă metalică montată între două piese în mișcare, pentru a le micșora frecarea.
3. piesă la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare.
4. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de înfășurare.
5. secțiune a unui comutator rotativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lallation)
1. repetare ritmică a unor sunete, proprie dezvoltării vorbirii la copii; bâlbâială infantilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. logonévrose)
1. tulburare a vorbirii, de natură nevrotică, manifestată prin greutate în pronunţarea corectă a unor cuvinte sau prin repetări ori omisiuni de silabe; bâlbâială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ritmo2- + -terapie2)
1. procedeu terapeutic prin exerciţii la refacere a ritmului funcţional perturbat patologic, în bâlbâială, stări spastice, ticuri etc.