Parte de vorbire: s.n.
Origine: (balansa + -or)
1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balancier)
1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilaţie reglează mişcarea unei maşini, a unui instrument; balansor.
2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-şi menţine echilibrul.
3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2).