Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballet, it. balletto)
1. gen de spectacol alcătuit din dans, muzică şi (uneori) pantomimă; dans artistic cu figuri pe o temă dată; compoziţia muzicală corespunzătoare.
2. ansamblu de balerini şi balerine.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. ballettare)
Parte de vorbire: s.m.f. (învechit)
Origine: (balet + -ist/ă/)
1. persoană care dansează într-un balet; balerin(ă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adagio)
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi solişti, într-un balet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)
1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabesque)
1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbalétrier)
1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care serveşte la susţinerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiş.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ballerin/e/, it. ballerino, ballerina)
1. s. m. f. dansator într-un corp de balet.
2. s. m. pl. încălţăminte femeiască uşoară şi plată, asemănătoare pantofilor de dans.
Parte de vorbire: s.m.f. (învechit)
Origine: (balet + -ist/ă/)
1. persoană care dansează într-un balet; balerin(ă).