Dictionar

balistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balistique)

1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre semințe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. știință care studiază mișcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaționale.
 

balistician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. balisticien)

1. specialist în balistică.
 

abracadabra

Parte de vorbire:  interj., s.  
Etimologie: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiștii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.
 

antibalistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antiballistic)

1. împotriva rachetelor balistice.
 

antirachetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. antirocket)

1. s. f. rachetă destinată combaterii altei rachete (balistice).
2. adj. inv. îndreptat împotriva unei rachete.
 

balistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balistique)

1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre semințe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. știință care studiază mișcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaționale.
 

balistician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. balisticien)

1. specialist în balistică.
 

balospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballospore)

1. ascospor expulzat din ască printr-un mecanism balistic propriu.