Rezultate secundare (Balistică.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pyrobalistique)
1. disciplină care studiază lansarea proiectilelor prin arderea unor substanţe capabile să le dea impulsul necesar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balistique)
1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre seminţe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. ştiinţă care studiază mişcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaţionale.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. balisticien)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. trajectoire)
1. (fizică) curbă descrisă de centrul de greutate al unui mobil; (prin ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe.
2. drum parcurs în spaţiu de un corp în mişcare; traiect, parcurs.
3. (balistică) curba unui proiectil.
4. (mat.) curbă având o proprietate dată.
5. (figurat) carieră profesională.
6. (figurat) evoluție socială și economică, vorbind despre o persoană sau un grup uman.
7. (var. înv.) trajectorie, trajetorie.