Rezultate principale (Balistă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. balista, fr. baliste)
1. (în antichitate) mașină de război pentru aruncarea de bolovani, sulițe, proiectile etc. asupra dușmanului; catapultă.
2. balestră.
Rezultate secundare (Balistă):
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (lat. arcuballista)
1. (istorie) arbaletă sau, eventual, o armă de mână cu torsiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. manuballista, cf. lat. manus „mână” + balista, ballista „balistă”)
1. balistă portabilă, de mână, folosită în Antichitate de legiunile romane.
2. armă asemănătoare cu arbaleta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arbalète)
1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeţi sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. balestra)
1. balistă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. manuballista, cf. lat. manus „mână” + balista, ballista „balistă”)
1. balistă portabilă, de mână, folosită în Antichitate de legiunile romane.
2. armă asemănătoare cu arbaleta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. périacle, gr. periaktos)
2. maşină care permitea schimbarea decorurilor în teatrul antic grec.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. arbalèstre)
1. armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc orizontal; arbaletă, (înv.) arcubalistă.