Dictionar

Rezultate principale (Balistă):

Balistă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. balista, fr. baliste)

1. (în antichitate) mașină de război pentru aruncarea de bolovani, sulițe, proiectile etc. asupra dușmanului; catapultă.

2. balestră.


Rezultate secundare (Balistă):

Arcubalistă

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (lat. arcuballista)

1. (istorie) arbaletă sau, eventual, o armă de mână cu torsiune.


Manubalistă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. manuballista, cf. lat. manus „mână” + balista, ballista „balistă”)

1. balistă portabilă, de mână, folosită în Antichitate de legiunile romane.

2. armă asemănătoare cu arbaleta.


Arbaletă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arbalète)

1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeţi sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.

2. armă folosită la vânătoarea sub apă.


Balestră

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. balestra)

1. balistă.

2. salt, fandare la scrimă.


Manubalistă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. manuballista, cf. lat. manus „mână” + balista, ballista „balistă”)

1. balistă portabilă, de mână, folosită în Antichitate de legiunile romane.

2. armă asemănătoare cu arbaleta.


Periact

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. périacle, gr. periaktos)

1. balistă mobilă.

2. maşină care permitea schimbarea decorurilor în teatrul antic grec.


Arbalestră

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. arbalèstre)

1. armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc orizontal; arbaletă, (înv.) arcubalistă.