Dictionar

Rezultate principale (Baliză;):

Baliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. baliser)

1. a marca (un teren), un şenal etc., prin balize.


Baliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balise)

1. reper de navigaţie care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum şi prezenţa unui obstacol.

2. reper indicator al poziţiei unui punct topografic.


Rezultate secundare (Baliză;):

Balizaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balisage)

1. balizare.

2. ansamblu de balize aşezate într-un anumit loc.


Globaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. globaliser)

1. a face ceva global în anvergură; a deveni global, a mondializa.

2. a reuni într-un tot elemente disparate; a judeca o problemă în ansamblu.


Radiobaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. radiobaliser)

1. a echipa cu instalaţii de radiobalizaj.


Radiobaliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiobalise)

1. emiţător radio2, instalat la sol sau pe o geamandură, ale cărei emisiuni, captate la nordul unei (aero)nave, permit radiogoniometrarea.


Verbaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. verbaliser)

1. a face (încheia) un proces-verbal.

2. a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat.


Balizaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balisage)

1. balizare.

2. ansamblu de balize aşezate într-un anumit loc.


Flotor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flotteur)

1. sferă goală care plutește la suprafața lichidului dintr-un recipient, cu un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului; plutitor.

2. corp plutitor atașat unei plase pescărești ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea.

3. baliză plutitoare care marchează punctele periculoase pentru navigație.

4. dispozitiv de plutire a hidroavioanelor.

5. cameră de aer care servește la menținerea pe suprafața apei a ouălor de țânțari.


Mondializa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. mondialiser)

1. a face devină mondial; a da un caracter, o dimensiune globală la ceva; a globaliza.


Radiobaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. radiobaliser)

1. a echipa cu instalaţii de radiobalizaj.


Radiobalizaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiobalisage)

1. radiobalizare.

2. instalaţie de semnalizare a unui drum aerian sau maritim printr-un procedeu radioelectric.


Semnal

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. signal)

1. semn convențional pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță.

2. ~ topografic = baliză; exemplar, număr ~ = exemplar dintr-o carte sau publicație periodică, pe care se bunul de difuzare al redactorului respectiv.

3. sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio.

4. ~ rutier = indicator de circulație.

5. instalație prin care se transmite un semnal.

6. ~ de alarmă = dispozitiv montat în vagoanele de călători, care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător, pentru a frâna trenul; a da ~ul = a lua inițiativa, a începe o acțiune.

7. (fig.) tot ceea ce anunță, determină începerea unei acțiuni sau servește ca impuls.

8. excitant, stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat.