Rezultate principale (Baliză;):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. baliser)
1. a marca (un teren), un şenal etc., prin balize.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balise)
1. reper de navigaţie care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum şi prezenţa unui obstacol.
2. reper indicator al poziţiei unui punct topografic.
Rezultate secundare (Baliză;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balisage)
1. balizare.
2. ansamblu de balize aşezate într-un anumit loc.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. globaliser)
1. a face ceva global în anvergură; a deveni global, a mondializa.
2. a reuni într-un tot elemente disparate; a judeca o problemă în ansamblu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. radiobaliser)
1. a echipa cu instalaţii de radiobalizaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiobalise)
1. emiţător radio2, instalat la sol sau pe o geamandură, ale cărei emisiuni, captate la nordul unei (aero)nave, permit radiogoniometrarea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. verbaliser)
1. a face (încheia) un proces-verbal.
2. a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balisage)
1. balizare.
2. ansamblu de balize aşezate într-un anumit loc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flotteur)
1. sferă goală care plutește la suprafața lichidului dintr-un recipient, cu un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului; plutitor.
2. corp plutitor atașat unei plase pescărești ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea.
3. baliză plutitoare care marchează punctele periculoase pentru navigație.
4. dispozitiv de plutire a hidroavioanelor.
5. cameră de aer care servește la menținerea pe suprafața apei a ouălor de țânțari.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. mondialiser)
1. a face să devină mondial; a da un caracter, o dimensiune globală la ceva; a globaliza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. radiobaliser)
1. a echipa cu instalaţii de radiobalizaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiobalisage)
2. instalaţie de semnalizare a unui drum aerian sau maritim printr-un procedeu radioelectric.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. signal)
1. semn convențional pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță.
2. ~ topografic = baliză; exemplar, număr ~ = exemplar dintr-o carte sau publicație periodică, pe care se dă bunul de difuzare al redactorului respectiv.
3. sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio.
4. ~ rutier = indicator de circulație.
5. instalație prin care se transmite un semnal.
6. ~ de alarmă = dispozitiv montat în vagoanele de călători, care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător, pentru a frâna trenul; a da ~ul = a lua inițiativa, a începe o acțiune.
7. (fig.) tot ceea ce anunță, determină începerea unei acțiuni sau servește ca impuls.
8. excitant, stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat.