Dictionar

 

balota (1)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (balot + -a)

1. a strânge în baloturi (în vederea transportării, depozitării et cetera); a împacheta, a ambala.
 

paiol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. payol, rus. paiol)

1. pardoseală de lemn care acoperă podeaua calei unei nave.
2. rând de butoaie sau baloturi în hambarul navei.
 

sapan 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. sapan)

1. (mar.) parâmă sau lanţ cu care se ridică ori se coboară de la bord baloturi, bărci etc.
 

fărămițător

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fărâmița + -[a]tor)

1. (tehn.) ~ de baloturi = mașină de desfirat bumbacul din baloturi.
 

dezbalotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dez- + balotare)

1. desfacere a baloturilor de paie.