balustradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balustrade)

1. îngrăditură verticală scundă din mai mulți baluștri uniți printr-o bară de sprijin, pe marginea unor construcții.

balustru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balustre)

1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă.
2. parte laterală a capitelului ionic.
3. compas pentru trasarea circumferințelor de diametru mic.

cancello

Parte de vorbire:  s.n. (italienism)  
Etimologie: (it. cancello)

1. structură alcătuită din una sau mai multe bare de lemn sau metal legate între ele; gard, grilaj, îngrăditură.
2. (în bisericile catolice) balustradă între sanctuar și spațiul navei.
3. (var.) cancel.

claire-voie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. claire-voie)

1. împrejmuire cu grilaj; grilaj cu șipci; planșeu din grinzi cu interspații.
2. (arhit.) balustradă exterioară de piatră; partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărțite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj ajurat.

gabie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. gabbia, fr. gabie)

1. platformă cu balustradă la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului.

rampă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rampe, germ. Rampe)

1. teren înclinat, privit în sensul în care urcă.
2. porțiune din traseul unei căi ferate sau a unui drum în pantă urcătoare.
3. platformă amenajată în stații pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor de cale ferată.
4. ~ de lansare = suport echipat cu diferite dispozitive de orientare și ghidare de pe care se lansează avioanele catapultate sau rachetele.
5. balustradă la o scară sau la un pod.
6. barieră.
7. partea din față a unei scene de teatru, unde sunt instalate luminile.
8. a vedea lumina ~ei = a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului; a chema la ~ = a cere prin aplauze revenirea artiștilor pe scenă.
9. compartiment din melcul urechii interne; scală.