banalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banalité)

1. caracterul a ceea ce este banal; platitudine.
2. lucru obișnuit, comun.

comun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commun, lat. communis)

1. adj. care aparține mai multora sau tuturor; care interesează pe mai mulți sau pe toți; obștesc.
2. (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generală; substantiv ~ = substantiv care servește la indicarea obiectelor de același fel; factor ~ = număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume; divizor ~ = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu ~ = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor ~ = numitor care aparține mai multor fracții.
3. a face cauză ~ă cu cineva = a fi de partea cuiva.
4. obișnuit, normal, frecvent.
5. loc ~ = idee, lucru știut de toată lumea; banalitate.
6. mediocru, banal, de rând.
7. s. n. ceea ce aparține tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obștești.
8. în ~ = laolaltă, împreună.
9. a ieși din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit.

crepuscular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crépusculaire)

1. referitor la crepuscul.
2. slab luminat, abia vizibil.
3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei.
4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.

lapalisadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. lapalissade)

1. aserțiune sau reflecție prostească prin care se exprimă o evidență sau o banalitate; truism.
2. afirmație naivă care provoacă râsul; reflexie neghioabă.

platitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. platitude)

1. banalitate, mediocritate; vorbă, idee banală.

prozaism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prosaïsme)

1. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate.

proză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prose, lat. prosa)

1. mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificație; scriere în acest mod.
2. manieră de exprimare specifică unui autor, unei școli, unei ere, unui mediu; ansamblul de texte care caracterizează această manieră.
3. totalitatea operelor în proză ale unui scriitor, ale unui popor etc.
4. operă scrisă de cineva, marcată de personalitatea sa.
5. (fig.) platitudine, banalitate, fapt comun.