Dictionar

Rezultate secundare (Bancar.):

Bancar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. bancario, fr. bancaire)

1. care aparţine băncii1; de bancă.

2. capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile şi din care se acordă împrumuturi cu dobândă.


Bancher

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquier, it. banchiere)

1. posesor de capital bancar; proprietar, mare acţionar al unei bănci

2. cel care ţine banca2.


Bancocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bancocratie)

1. afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar.


Cambist

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cambiste)

1. specialist bancar în comerţul cu devize.

2. angajat care efectuează tranzacții valutare.


Consorţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. consortium, germ. Konsortium)

1. participare la domnie în vechea Romă.

2. asociaţie de monopolişti, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înfiinţării unei societăţi pe acţiuni, precum şi pentru efectuarea unor operaţii comerciale.

3. ~ bancar = asociaţie a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operaţii financiare de anvergură şi avantajoase.

4. (biol.) asociaţie simbiotică între două organisme.


Cupon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupon)

1. parte a unui titlu de rentă, a unei acţiuni bancare etc. pentru încasarea dividentelor, a dobânzilor la scadenţă.

2. parte detaşabilă a unui bilet care conferă deţinătorului un anumit drept.

3. bucată rămasă dintr-un val de pânză sau de stofă.


Debloca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débloquer)

1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicaţie; a degaja.

2. a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.).

3. a desţepeni (maşini, aparate).

4. a scoate de sub blocare bani, valori bancare.

5. a scoate din cadrele active ale armatei (ofiţeri), a pensiona înainte de vreme (funcţionari).