Rezultate secundare (Bancar.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. bancario, fr. bancaire)
1. care aparţine băncii1; de bancă.
2. capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile şi din care se acordă împrumuturi cu dobândă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquier, it. banchiere)
1. posesor de capital bancar; proprietar, mare acţionar al unei bănci
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bancocratie)
1. afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cambiste)
1. specialist bancar în comerţul cu devize.
2. angajat care efectuează tranzacții valutare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. consortium, germ. Konsortium)
1. participare la domnie în vechea Romă.
2. asociaţie de monopolişti, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înfiinţării unei societăţi pe acţiuni, precum şi pentru efectuarea unor operaţii comerciale.
3. ~ bancar = asociaţie a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operaţii financiare de anvergură şi avantajoase.
4. (biol.) asociaţie simbiotică între două organisme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupon)
1. parte a unui titlu de rentă, a unei acţiuni bancare etc. pentru încasarea dividentelor, a dobânzilor la scadenţă.
2. parte detaşabilă a unui bilet care conferă deţinătorului un anumit drept.
3. bucată rămasă dintr-un val de pânză sau de stofă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débloquer)
1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicaţie; a degaja.
2. a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.).
3. a desţepeni (maşini, aparate).
4. a scoate de sub blocare bani, valori bancare.
5. a scoate din cadrele active ale armatei (ofiţeri), a pensiona înainte de vreme (funcţionari).