cupon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupon)

1. parte a unui titlu de rentă, a unei acțiuni bancare etc. pentru încasarea dividentelor, a dobânzilor la scadență.
2. parte detașabilă a unui bilet care conferă deținătorului un anumit drept.
3. bucată rămasă dintr-un val de pânză sau de stofă.

debloca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débloquer)

1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja.
2. a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.).
3. a desțepeni (mașini, aparate).
4. a scoate de sub blocare bani, valori bancare.
5. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari).

europiață

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (euro1- + piaţă)

1. denumire generică dată piețelor de capital, pe care se efectuează depuneri bancare și împrumuturi în eurodolari.

flux

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flux, lat. fluxus)

1. creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui.
2. (fig.) mare cantitate, revărsare, creștere, șuvoi, val.
3. (fiz.) curent, mișcare de particule.
4. ~ luminos = energie radiantă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare.
5. ~ tehnologic = succesiunea operațiilor într-un proces tehnologic.
6. ~ de informație = ansamblu de date, informații și decizii necesare desfășurării unei anumite operații sau activități; raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă.
7. ~ de capital = transformarea, circulația unor fonduri bănești dintr-o țară în alta, ca urmare a efectuării de operații de decontare, împrumuturi sau transformări de depozite bancare.
8. circulație continuă și uniformă a unui lichid (sânge, sevă).
9. pulbere folosită în sudura automată.

forfetare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (forfeta)

1. impozit, taxă forfetară.
2. modalitate de finanțare a comerțului exterior care folosește combinat mai multe tehnici bancare bazate pe operații de scontare.

lobby

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. lobby)

1. sală de așteptare; (spec.) sală principală a clădirii unei bănci, unde se fac operațiile bancare; tranzacțiile făcute în această sală.
2. hol, vestibul, culoar.
3. (fig.) grup de persoane care influențează, din afară, prin diferite discuții, hotărârile unui parlament.