Rezultate secundare (Banchete):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cockpit)
1. (mar.) spaţiu neacoperit pe punte, cu banchete pentru călători sau echipaj.
2. (pe vechile veliere) locuinţă pentru ofiţerii inferiori.
3. loc rezervat pilotului unui avion.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. épulon, lat. epulo)
1. (la romani) preot însărcinat cu organizarea solemnităţilor religioase publice, a ospeţelor sacre şi, mai târziu, a jocurilor publice.
2. (în Roma antică) preot care era responsabil de banchetele și festivitățile care precedau sau închideau jocurile de circ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. landou)
1. trăsură de lux cu două banchete faţă în faţă, al cărei acoperiş, format din două bucăţi, se ridică şi se lasă după voie.
2. cărucior de copil, mare şi închis.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. évergétisme)
1. constituirea de clientele prin practicarea generozității.
2. (istorie) formă de generozitate practicată de notabili, devenită practic obligatorie pentru orice magistratură importantă din lumea elenistică și apoi din orașele latine și care constă în finanțarea unor banchete publice, spectacole gratuite, clădiri de utilitate publică etc.