bancnotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Banknote, fr. bank-note)

1. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă.

bancă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. banca, fr. banque)

1. instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit.
2. ~ de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informații) = instituție specializată în stocarea și furnizarea de informații prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.

bilet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billet, it. biglietto)

1. scrisoare scurtă.
2. tabletă (4).
3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.).
4. ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează față de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadență; cambie.

cupură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupure)

1. tăietură; (parte dintr-un) articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal.
2. (fin.) bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, bani de hârtie și titluri de valoare (acțiuni și obligațiuni).

sutișoară

Parte de vorbire:  s.f. (popular)  
Etimologie: (sută + -ișoară)

1. diminutiv al lui sută; (pop., fam.) sutic.
2. bancnotă sau monedă de o sută de lei; (înv., fam.) sutar.