Dictionar

Rezultate secundare (Bancă.):

Bancă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. banca, fr. banque)

1. instituţie financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit.

2. ~ de emisiune = instituţie care are dreptul emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.

3. ~ de date (sau de informaţii) = instituţie specializată în stocarea şi furnizarea de informaţii prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.


Bancă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bank)

1. (la jocul de cărţi) banii puşi în joc de cel ce ţine jocul.


Bancă 3

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banc, germ. Bank)

1. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot şedea deodată mai multe persoane.

2. scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă.

3. a sta în ~a sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent.


Bancaizăn

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bankeisen)

1. bucată de fier la bancul tâmplarului.

2. piesă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă.


Bancar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. bancario, fr. bancaire)

1. care aparţine băncii1; de bancă.

2. capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile şi din care se acordă împrumuturi cu dobândă.


Eurobancă

Parte de vorbire: s.
Origine: (euro1- + bancă)

1. denumire generică dată băncilor situate în Europa, care efectuează şi operaţii în valută străină (eurodolari).


Acreditiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.

2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.


Angajament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)

1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.

2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.

3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.

4. punere a pucului sau a mingii în joc.


Bancar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. bancario, fr. bancaire)

1. care aparţine băncii1; de bancă.

2. capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile şi din care se acordă împrumuturi cu dobândă.


Bancher

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquier, it. banchiere)

1. posesor de capital bancar; proprietar, mare acţionar al unei bănci

2. cel care ţine banca2.


Banchetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquette)

1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.

2. suprafaţă orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.

3. rambleu format din excedentul de material excavat.

4. fâşie orizontală de-a lungul unui terasament.

5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă.

6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.


Bancnotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Banknote, fr. bank-note)

1. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă.