Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandage)
1. faşă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.
2. aparat special pentru a susţine o hernie.
3. faşă cu care boxerii îşi înfăşoară pumnii pe sub mănuşi.
4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roţi de vehicul.
5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfăşurările rotoarelor maşinilor electrice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (bandaj)
1. tr., refl. a(-şi) aplica un bandaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandagiste)
1. fabricant, vânzător de bandaje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. boyau)
1. bandaj al roţii unei biciclete de curse conţinând în anvelopă o cameră subţire de cauciuc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (bandaj)
1. tr., refl. a(-şi) aplica un bandaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandagiste)
1. fabricant, vânzător de bandaje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capeline, it. cappellina)
1. coif de fier în evul mediu care acoperea şi ceafa, purtat de pedestraşi.
2. bandaj circular pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor şi protezelor chirurgicale.
3. pălărie de damă cu boruri foarte largi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cataplasme, lat. cataplasma)
1. pastă caldă (din muştar) care se aplică pe o parte bolnavă a corpului; (prin ext.) cârpă, bandaj etc. pe care se întinde această pastă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)
1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.