Rezultate secundare (Bande;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandelette)
1. bentiţă.
2. mănunchi de fibre conjunctive sau nervoase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderie)
1. ceată de oameni înarmaţi care însoţeau un nobil feudal în luptă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderille, sp. banderilla)
1. suliţă mică cu un steguleţ în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., sp. banderillero)
1. (tauromahie) toreador care înfige banderilele în taur (pentru slăbirea acestuia).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. banderoler)
1. a orna cu banderole; a aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderole, it. banderuola)
1. steguleţ (de lance, de catarg etc.)2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărţi etc.
2. bandă de pânză care se poartă la braţ ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antigang)
1. inv. îndreptat împotriva gangurilor, a bandelor de răufăcători.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplustre, lat. aplustra)
1. (ant.) piesă a unei corăbii plasată la pupă şi ornată cu banderole.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., sp. banderillero)
1. (tauromahie) toreador care înfige banderilele în taur (pentru slăbirea acestuia).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. banderoler)
1. a orna cu banderole; a aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brassard)
2. parte a armurii care protejează braţul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. brigandage)
1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.