Dictionar

Rezultate secundare (Bande;):

Bandeletă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandelette)

1. bentiţă.

2. mănunchi de fibre conjunctive sau nervoase.


Banderie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderie)

1. ceată de oameni înarmaţi care însoţeau un nobil feudal în luptă.

2. detaşament de infanterie.


Banderilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderille, sp. banderilla)

1. suliţă mică cu un steguleţ în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor.


Banderilier

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., sp. banderillero)

1. (tauromahie) toreador care înfige banderilele în taur (pentru slăbirea acestuia).


Banderola

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. banderoler)

1. a orna cu banderole; a aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc.


Banderolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderole, it. banderuola)

1. steguleţ (de lance, de catarg etc.)2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărţi etc.

2. bandă de pânză care se poartă la braţ ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1).


Antigang

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antigang)

1. inv. îndreptat împotriva gangurilor, a bandelor de răufăcători.


Aplustră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplustre, lat. aplustra)

1. (ant.) piesă a unei corăbii plasată la pupă şi ornată cu banderole.


Banderilier

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., sp. banderillero)

1. (tauromahie) toreador care înfige banderilele în taur (pentru slăbirea acestuia).


Banderola

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. banderoler)

1. a orna cu banderole; a aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc.


Brasardă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brassard)

1. banderolă (3).

2. parte a armurii care protejează braţul.


Brigandaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. brigandage)

1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.