Rezultate secundare (Bani,):
Banian
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., port. banian)
1. smochin din India, cu numeroase rădăcini adventive aeriene verticale; smochinul pagodelor.
Banieră
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bannière)
1. (în evul mediu) steag sub care se adunau vasele unui senior, pentru a merge la război.
3. stindard trapezoidal, pe corăbii.
Bănișor
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (ban + -ișor)
1. I. (istorie) boier subaltern al banului.
2. II. diminutiv al lui ban; bănuț.
Bănișorie
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (bănișor + -ie)
1. perioadă când cineva era bănișor; titlu de bănișor; reședință a bănișorului.
2. birul plătit banului de către bănișori.
Acreditiv
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
Aerarium
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aerarium)
1. tezaurul public şi administraţia banilor publici în vechea Romă.
Afacere
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affaire)
2. cifră de ~i = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice.
3. acţiune din care rezultă un profit.
6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.
Albanez, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. albanis, it. albanese)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.
Albanist, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (albanistică)
1. specialist în albanistică; albanolog.
Albanolog, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (cf. fr. albanologue)
1. specialist în albanologie, în albaneză şi Albania; albanist.