OK
X
banian
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., port. banian)
1.
smochin
din
India,
cu
numeroase
rădăcini
adventive
aeriene
verticale;
smochinul
pagodelor.
banieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bannière)
1.
(în
evul
mediu)
steag
sub
care
se
adunau
vasele
unui
senior,
pentru
a
merge
la
război.
2.
unitate
militară
feudală.
3.
stindard
trapezoidal,
pe
corăbii.
bănișor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (ban + -ișor)
1.
I.
(istorie)
boier
subaltern
al
banului.
2.
II.
diminutiv
al
lui
ban;
bănuț.
bănișorie
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (bănișor + -ie)
1.
perioadă
când
cineva
era
bănișor;
titlu
de
bănișor;
reședință
a
bănișorului.
2.
birul
plătit
banului
de
către
bănișori.
acreditiv
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1.
modalitate
de
plată
în
practica
comercială
prin
care
banca
cumpărătorului,
se
obligă
a
plăti
vânzătorului,
direct
sau
prin
intermediul
unei
bănci
corespondente,
o
anumită
sumă
de
bani.
2.
sumă
de
bani
depusă
de
cineva
la
o
casă
de
economii
și
consemnațiuni;
înscris
care
certifică
o
asemenea
depunere.
aerarium
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. aerarium)
1.
tezaurul
public
și
administrația
banilor
publici
în
vechea
Romă.
afacere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. affaire)
1.
activitate
comercială.
2.
cifră
de
~i
=
total
al
banilor
obținuți
în
comerț
sau
în
alte
activități
economice.
3.
acțiune
din
care
rezultă
un
profit.
4.
tranzacție
economică.
5.
(fam.)
îndeletnicire.
6.
~i
interne
(sau
externe)
=
treburi,
preocupări,
lucrări
privind
problemele
interne
(sau
externe)
ale
unui
stat.
albanez, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. albanis, it. albanese)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Albania.
2.
(s.
f.)
limbă
indo-europeană
vorbită
în
Albania.
albanist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (albanistică)
1.
specialist
în
albanistică;
albanolog.
albanolog, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (cf. fr. albanologue)
1.
specialist
în
albanologie,
în
albaneză
și
Albania;
albanist.