-BAR

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. baros „greutate”)

1. „greutate, presiune”.

bar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bar)

1. local public în care consumatorii sunt serviți stând în picioare sau pe scaune înalte, în fața unei tejghele.
2. tejghea (specială) într-un restaurant etc., la care se servesc și se prepară băuturile.
3. mobilă, separată sau montată într-un interior, într-o casă, în care se așază băuturi, pahare, tutun și prăjituri.
4. cabaret.

bar 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bar)

1. unitate de măsură a presiunii egală cu un milion de bari.

bar-cafenea

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bar + cafenea)

1. bar în care se bea cafea; cafe-bar.

bar-discotecă

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bar + discotecă, cf. fr. bar-discothèque)

1. bar cu specific de discotecă.
2. bar înzestrat cu un ring de dans.

bara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. barrer)

1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa.
2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text).

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.

acarpotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. acarpotropique)

1. (despre plante) care nu prezintă mișcări de curbare pentru diseminare.

accept

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akzept)

1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență.
2. acord, aprobare.

aclamație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acclamation, lat. acclamatio)

1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulțimi; ovații.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.