baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.

barajist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barragiste)

1. cel care asigură întreținerea unei instalații de captare a apei.

contrabaraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-barrage)

1. baraj secundar, mai scund, în aval de barajul principal.

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.

ampriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emprise)

1. lățime totală a fâșiei de teren pe care se construiește un terasament, un dig, un baraj.
2. influență, ascendent, autoritate morală.

anrocament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. enrochement)

1. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundații, diguri, baraje.

bief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bief)

1. porțiune a unui curs de apă, canal între două brațe, ecluze sau baraje.

canton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc.
3. sector al unui drum.
4. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia.

contrabaraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-barrage)

1. baraj secundar, mai scund, în aval de barajul principal.