OK
X
aprobare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (aproba)
1.
faptul
de
a
aproba;
încuviințare;
consimțire.
2.
act
prin
care
se
aprobă
ceva.
3.
(antonim)
neaprobare.
barem
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barème)
1.
culegere
de
tabele
conținând
calcule
gata
făcute.
2.
normă
care
trebuie
realizată
de
un
sportiv
sau
o
echipă
pentru
a
se
califica
într-o
competiție.
3.
nivel
al
unei
contribuții
financiare
stabilit
în
prealabil.
barestezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baresthésie)
1.
sensibilitate
a
țesuturilor
și
a
organelor
profunde
la
variațiile
de
presiune.
baretă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barrette)
1.
bentiță
(de
piele,
de
pânză)
care
încheie
un
pantof.
2.
lamelă
de
metal
care
se
fixează
transversal
pe
o
medalie,
tabacheră
etc.
3.
perete
de
beton
(armat)
turnat
în
teren
pentru
lucrări
de
fundații.
4.
pânză
cauciucată
pe
care
se
implantează
ace
pentru
pieptănatul
fibrelor
textile.
baretă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. baretta)
1.
pălărie
roșie
purtată
de
cardinali.
baretor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. barretter)
1.
rezistor
neliniar
care,
introdus
într-un
circuit
electric,
menține
constantă
intensitatea
curentului.
acarpotrop, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. acarpotropique)
1.
(despre
plante)
care
nu
prezintă
mișcări
de
curbare
pentru
diseminare.
accept
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Akzept)
1.
înscris
prin
care
cineva
se
obligă
să
achite
o
datorie
la
scadență.
2.
acord,
aprobare.
aclamație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1.
manifestare
de
simpatie,
de
aprobare
entuziastă,
a
unei
mulțimi;
ovații.
acomodație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. accommodation)
1.
acțiunea
sau
rezultatul
acțiunii
de
a
(se)
acomoda;
acomodare.
2.
schimbarea
prezentată
de
o
ființă
vie
pentru
a
se
adapta
în
afara
mediului
său
natural.
3.
(biologie)
adaptarea
unui
organism
la
schimbările
din
mediul
său
de
viață.
4.
(psihologie)
modelarea
psihică
inconștientă
care
permite
unui
individ
adaptarea
la
mediul
său.
5.
(oftalmologie)
modificarea
curburii
cristalinului,
care
permite
ochiului
să
vadă
clar
obiectele
aflate
la
diferite
distanțe
de
el;
modificări
oculare
adaptative
care
asigură
claritatea
imaginilor
pentru
diferite
distanțe
de
vizualizare.
6.
(învechit)
acțiunea
de
instalare
convenabilă
a
unei
persoane.
7.
(var.)
acomodațiune.
8.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
ad referendum
Parte de vorbire:
loc. adj.
Etimologie: (lat. ad referendum, pentru a referi)
1.
(despre
acte,
tratate)
cu
condiția
de
a
se
obține
aprobarea
superioară.
afonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aphonie, cf. gr. aphonia)
1.
(med.)
pierderea
vocii
rezultată
din
paralizia,
deteriorarea
sau
inhibarea
organelor
aparatului
fonator;
pierdere
patologică
a
vocii.
2.
(fig.)
răgușeală.