Dictionar

aprobare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aproba)

1. faptul de a aproba; încuviințare; consimțire.
2. act prin care se aprobă ceva.
3. (antonim) neaprobare.
 
 

barestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baresthésie)

1. sensibilitate a țesuturilor și a organelor profunde la variațiile de presiune.
 
 

baretă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. baretta)

1. pălărie roșie purtată de cardinali.
 

baretor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. barretter)

1. rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține constantă intensitatea curentului.
 

acarpotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. acarpotropique)

1. (despre plante) care nu prezintă mișcări de curbare pentru diseminare.
 

accept

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akzept)

1. înscris prin care cineva se obligă achite o datorie la scadență.
2. acord, aprobare.
 

aclamație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acclamation, lat. acclamatio)

1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulțimi; ovații.
 
 

ad referendum

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ad referendum, pentru a referi)

1. (despre acte, tratate) cu condiția de a se obține aprobarea superioară.